Vrând-nevrând, am ajuns să coordonez editorial echipa Zi de Zi din Sighişoara, după ce conducerea ziarului a decis că e timpul să luăm cu asalt cetatea de pe Târnavă şi să înfiinţăm o redacţie şi "acasă la Dracula". Am acceptat, cu convingerea că demersul nostru jurnalistic, cu totul altul decât ce cunoşteau sighişorenii, poate însemna un impuls care va aduce un plus de viaţă şi agitaţie, în sensul bun al termenului, în cea mai veche cetate locuită din Europa, un fel de "frumoasă în pădurea adormită" a tranziţiei româneşti.

Sighişoara a ajuns frumoasă prin grija saşilor, cea mai de preţ bogăţie a zonei, o bogăţie pe care, din păcate, a pierdut-o aproape de tot. Au mai rămas câţiva, puţin peste cinci sute, care se străduie să menţină în viaţă patrimoniul moştenit de la cei care au construit, vreme de câteva secole, o bijuterie. Dar bijuteria aceasta nu este doar cetatea Sighişoarei, ci toate satele săseşti din zonă. Şansa Sighişoarei, dar şi a Mureşului, până la urmă, este ca această bijuterie să fie curăţată şi pusă în faţa lumii. Unii au înţeles acest lucru şi încep să acţioneze. Dovadă stă Saschizul, care şi-a prezentat oferta în urmă cu două săptămâni, la un târg de turism de la Paris. Trebuie să o facă şi alţii. Pentru asta am decis şi noi să mergem la Sighişoara, că să punem umărul la deşteptarea zonei.

Recepţia prilejuită de inaugurarea redacţiei sighişorene, deşi aceasta funcţionează de mai bine de două săptămâni, a adus în sala de la Cesiro – una dintre puţinele afaceri "tradiţionale" ale Sighişoarei care au rezistat celor 16 ani postrevoluţionari -, elita cetăţii. Au fost politicieni, afacerişti, procurori, şefi de instituţii, prieteni mai vechi de-ai publicaţiilor noastre, actuali şi, sperăm, viitori colaboratori. I-am invitat ca să discutăm despre Sighişoara. Dar au fost şi din cei care nu au înţeles mesajul nostru, cei care nu au deprins