George Ivascu
"Ce e actorul, decat un vesnic copil,
mereu fascinat de descoperirea lumii?"
- Dupa o cam indelungata idila cu micul ecran, in productii cam usurele, cateodata, pentru vocatia dvs. in arta dramatica, iata-va, iarasi, in teatru, intr-o piesa semnata Matei Visniec. Cum s-a produs revederea?
- Mi-am regasit "uneltele" cu o incantare si o bucurie pe care nu le mai resimtisem, de la premiera cu piesa Legenda ultimului imparat, pusa in scena de acelasi regizor, Alice Barb, si avandu-l alaturi pe acelasi Claudiu Bleont. Usa, noul nostru spectacol, mie mi-a redat starea de ingenuitate, inventivitate a inceputului de profesie, ca bucuria jocului de copil. De fapt, ce e actorul, decat un vesnic copil, mereu uimit si fascinat de descoperirea lumii, cu sensurile ei neasteptate? ...Si atat de multe, ca-n piesa lui Visniec.
Usa a fost scrisa in 87, inainte ca autorul sa fie interzis in Romania si sa ceara azil politic in Franta. Varianta de-atunci se referea la pragul pe care trebuie sa-l treaca scriitorul catre o noua viata. Adaptarea piesei de catre Alice Barb, cu consimtamantul autorului, accentueaza sensul altei usi. Cea care duce catre alt "dincolo", ultimul prag al cunoasterii omenesti, cu toata frica fata de necunoscutul absolut. Usa e o farsa cu sfarsit tragic. Si ce poate fi mai extraordinar pentru un actor, decat sa se poata desfasura pe o paleta bogata, redemonstrandu-si calitatile lui de comediant, ca si cele de tragedian, intr-un singur spectacol?
Peste cateva zile, ma mai asteapta o provocare frumoasa, o alta usa artistica de deschis. E premiera de la Teatrul de Comedie cu Doi tineri din Verona, o comedie de substanta, si ea cu multiple sensuri. Evident, nu eu sunt unul dintre tinerii veronezi, eu sunt doar servitorul lor din piesa. Minunat e ca proaspetii absolventi distribuiti in rolurile principale mi-
