Scheletul, "o capodopera a arhitecturii divine", indeplineste in organism o serie de roluri, cel mai important fiind acela de a mentine echilibrul fosfo-calcic, principalul depozit de calciu, fosfati, magneziu, bicarbonati. De asemenea, reprezinta suport al musculaturii si al pirghiilor biomecanice care asigura postura, miscarea si estetica fiecarui individ.

Structura osului include in cel mai mare procent o parte minerala (70 - 90%) in care majoritar (peste 90%) este calciul, apa (10 - 20%) si o parte organica reprezentata de proteine colagenice si necolagenice precum si celule osoase cu rol in formarea osului numite osteoblaste si celule osoase cu rol in resorbtia osoasa numite osteoclaste. Osul este un tesut metabolic activ in care se desfasoara procese de modelare ce asigura cresterea in copilarie si adolescenta, dar si procese de remodelare osoasa responsabile de reinnoirea osului de-a lungul intregii vieti precum si de prezervare a integritatii mecanice a osului si de mentinere a echilibrului calciului in organism. Alterarea dinamicii functionale a osului prin aparitia unui dezechilibru intre procesul de formare si cel de resorbtie osoasa determina osteoporoza.

Osteoporoza este o afectiune scheletica, sistemica, silentioasa care se caracterizeaza prin: scaderea masei osoase, deteriorarea microarhitecturii tesutului osos, cresterea fragilitatii osoase care predispune la risc crescut de fractura.

Statisticile moderne situeaza aceasta afectiune alaturi de obezitate si diabet zaharat intr-un virf al afectiunilor metabolice, dar care se deosebesc de acestea prin faptul ca nu exista un element endocrin si metabolic care sa il putem cuantifica obiectiv ca mecanism de producere.

Frecventa osteoporozei se situeaza pe o panta ascendenta devenind zgomotoasa, direct proportional cu cresterea sperantei de viata (aproximativ 73 de