Cu doar citiva ani in urma Ivan Krastev, un remarcabil politolog bulgar, definea plastic situatia unica in care se gaseste Uniunea Europeana, aceea a singurei superputeri fara granite fixe.

Forta extraordinara de atractie a Bruxelles-ului - „UE nu are vecini ci doar viitori membri" care statea la baza politicii de extindere ii punea acestuia la dispozitie un remarcabil instrument geostrategic pentru stabilizarea celor trei zone critice limitrofe: Balcanii de vest, spatiul ex-sovietic care cuprinde tari precum Ucraina, Belarus, Moldova sau Georgia si Turcia, ca interfata cu lumea islamica.

Astazi aproape nimic din acesta viziune nu pare sa mai stea in picioare. In mod paradoxal daca politica de extindere era pina de curind considerata punctul forte si cea mai impresionanta realizare al Uniunii acum elitele politice si intelectuale, speriate de puternicul curent anti-establishment, par sa creada exact contrariul considerind-o zona sa cea mai vulnerabila.

O rezolutie adoptata zilele trecute cu larga majoritate de Parlamentul European la propunerea deputatului german Elmar Brok cere Comisiei Europene "sa linisteasca ingrijorarile legitime ale opiniei publice europene privind extinderea si integrarea europeana" si sa prezinte pina la sfirsitul anului un raport care sa stabileasca principiile pe baza carora ar putea fi determinata capacitatea

de absorbtie a Uniunii precum si "natura UE, inclusiv granitele sale geografice". Desi nu e greu de ghicit ca miza demersului e in primul rind Turcia tarile din Balcanii de vest, probabil cu exceptia Croatiei, ca sa nu mai vorbim de Ucraina, au destule motive sa fie ingrijorate.

Alternativa luata in calcul pare sa fie o "relatie multilaterala" de cooperare cu UE mai degraba decit formula actuala bazata pe statutul de stat candidat care ofera nu doar un traseu de aderare previzibil