"Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie".
Epistola către efeseni a Sfântului Apostol Pavel
Se întâmplă adesea ca tocmai adolescenţii să fure şi să mintă. Atunci când un tânăr intră în perioada de maturizare, el rupe legăturile emoţionale cu cei apropiaţi. Este o evoluţie normală. În această perioadă a vieţii mai importante decât părinţii devin persoanele de aceeaşi vârstă, colegii şi mai ales cei la care ţine foarte mult. Cauza numeroaselor furturi comise de adolescenţi este determinată de puternica dependenţă de anturaj.
Rolul părinţilor
Educaţia nu trebuie începută când copilul este deja adolescent. Comportamentul fundamental, obligatoriu în convieţuirea cu oamenii, trebuie insuflat încă din perioada celei mai fragede copilării. Copilul ar trebui să reacţioneze prin retragerea mâinii când părintele îi interzice un lucru. În familiile în care nu se respectă aceste principii, copilul va pricepe repede că le poate încălca repede fără a fi pedepsit. Atunci când o vecină îi comunică mamei că fiul ei a furat fructe din grădină, aceasta – pentru a apăra buna reputaţie a familiei – îl acoperă pe băiat şi neagă. Astfel, în multe cazuri, adulţii poartă vina pentru atitudinea necorespunzătoare a adolescenţilor faţă de bunurile altuia.
Din experienţa noastră de psihologi rezultă că furturile sunt săvârşite mai ales de către copiii persoanelor care au probleme cu legea, decât de copiii părinţilor cinstiţi. "Nu cumpăra creioane carioca, îţi aduc eu de la birou". În cazul în care procedăm astfel, copilul, care doar îl observă pe adult, va avea convingerea că bunurile comune sunt ale nimănui şi le putem lua când vrem.
Tentaţia
Copiii văd în jurul lor o mulţime de obiecte frumoase, ar dori să aibă unele dintre ele chiar şi imediat. Este po
