Presedintele Basescu, consecvent cu sine insusi, in promisiunea fostului marinar ca drumul pe ape sa fie regula, iar ramasul pe uscat exceptia, zboara la inceputul acestei saptamani 20 de ore, pentru cateva pretioase ceasuri de ragaz, in Imperiul de Mijloc.
Dupa putina Europa, la Bruxelles, atat cat sa-l compatimeasca pe Jacques Chirac ca intelege atat de bine engleza incat propriii bancheri prefera sa refuze virtutile francofoniei, oleaca la Cluj-Napoca, unde redistribuirea Mitropoliei Transilvaniei sa-i apara ca una din haltele datorate pe coridorul Bizantului dupa Bizant, si sa nu rateze ocazia de a le baga ziaristilor in cap ce nici n-au
gandit sa scoata pe gura, Traian Basescu a luat asadar drumul lui Milescu Spataru.
Doar Adrian Nastase, cu trei ani inainte si tifon pe gura, in plina epidemie Sars, s-a mai incumetat sa faca o descindere atat de scurta printre chitai, dar acolo era deja vorba mai mult de drumul matusii decat de cel al matasii.
Cu 36 de ani in urma, Ceausescu si consoarta, insotiti de un adult si sceptic ministru al tineretului, Ion Iliescu, era virusat in China de morbul revolutiei culturale.
Cate-o dara de idei ciuce nord-coreene, pentru diversificare, si putina televiziune bulgareasca la borcan au completat tulburatorul spatiu public al talk-show-ului ceausist.
Ion Iliescu (transformat atunci din revolutionar de profesie moscovita in disident de expiratie chineza) si Emil Constantinescu (al carui periplu la umbra Marelui Zid a adus Romaniei cel mai longeviv depozit bancar din fieful seismic al Bancorexului) au continuat ritualul, remarcand de fiecare data ca marele nostru prieten din extremul rasarit e la fel de greu de inteles, ca poporul roman, in ce-i priveste.
Pentru Ion Iliescu, China devenise in cativa ani enigma suedeza ascunsa in ghicitoarea japoneza, pe
