Îşi pune casca, apoi salută motorul. Viteza întâi, accelerare. Turează lacom, motocicleta vibrează prin tobele de eşapament din oţel inoxidabil, se pregăteşte de start. Turometrul arată Îşi pune casca, apoi salută motorul. Viteza întâi, accelerare. Turează lacom, motocicleta vibrează prin tobele de eşapament din oţel inoxidabil, se pregăteşte de start. Turometrul arată peste 5.000 de rotaţii pe minut. O taie iute. Pe lângă maşinile de viteză şi jeepurile pe care liceenii din Capitală le parchează în faţa şcolii, o dată cu venirea primăverii, a început şi sezonul de motociclism.
"Motoarele" şi-au reluat locurile chiar în curtea şcolii. George este în clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucureşti şi se mândreşte cu un motor Aprilia RS 125. El şi-a scos motocicleta din holul casei, acolo unde a stat toată iarna, şi merge cu ea la şcoală. "O am din vara trecută. În iunie am luat carnetul, iar după două-trei luni mi-am şi cumpărat-o. Părinţii nu au fost de acord, aşa că mi-am luat-o cu banii pe care i-am pus eu deoparte şi cu un împrumut de la bunici. Am dat pe ea 2.400 de euro, la mâna a doua", spune George. Motorul are 125 de centimetri cubi şi 15 cai putere, model 1998. "Îmi place viaţa pe două roţi. Pur şi simplu, mi-a intrat microbul. Îţi trece vântul prin păr, te simţi mai liber, mai calm, fără pereţi în dreapta şi în stânga, aşa cum e într-o maşină. La început, mulţi îmi ziceau că mi-am luat motorul de fiţe, ca să agăţ fetele. Nu e deloc aşa. Pentru mine, e o pasiune", spune el. George, împreună cu prietenii lui de la Goethe şi de la alte licee, alcătuiesc o gaşcă de vreo 10 băieţi. Merg la plimbări, la sucuri, se întâlnesc în fiecare miercuri la Arcul de Triumf, merg la curse în Tunari. Obişnuieşte să depăşească maşinile din faţa lui şi acolo unde-i permite drumul se duce şi cu 125 de kilometri la oră, viteza maximă. Băiatul are cască, obligatorie de