Cand, in contextul scumpirii exorbitante a gazelor, a izbuncit scandalul preturilor insuportabile pentru cea mai mare parte a consumatorilor, oficialii au inceput sa dea din colt in colt. Cei romani au aruncat totul pe seama UE, care ne-ar fi impus scumpirile. Cei europeni au aratat ca responsabilitatea scumpirilor nu este in ograda lor si, cu documente in mana, au demonstrat ca, in negocierile cu Romania, nu s-a cerut decat ca tarifele sa acopere costurile, cerinta fireasca dar care, singura, nu ar fi putut duce la abominabilele cresteri din ultimul timp. Stransi cu usa, nu de populatie sau de ziaristi, ci de faptul ca socotelile insele nu ieseau pe baza doar a respectivelor motivatii, atat oficialii romani, cat si cei europeni au mai scos la iveala si alte explicatii. Cei romani au aratat ca, in negocieri, UE a cerut ca preturile la gazele din productie interna sa ajunga la "paritate" cu cele la gazele din import. In aceste conditii, oficialii europeni au vorbit, cu ipocrizie, de necesitatea acomodarii preturilor interne cu semnalele de pe pietele internationale, nevrand sa-si asume deschis impunerea "paritatii", pentru care nu exista de fapt nici o justificare economica serioasa. Cei mai ipocriti dintre oficialii europeni au spus chiar ca piata din Romania nu s-ar putea izola de cea internationala, de parca asta ar fi fost problema! Stiind bine-bine ce s-a negociat - spre deosebire de noi, prostii platitori -, noul proprietar german al Distrigaz Nord a anuntat, scurt pe doi, o triplare a pretului gazelor la consumator in perioada urmatoare. Domnia sa si-a exprimat si anumite ingrijorari in legatura cu posibilitatile consumatorilor romani de a onora asemenea preturi, sugerand ca ar trebui intreprinse masuri care sa ajute platile. Desigur, nu cumva in sensul ca noul proprietar german ar urma sa dubleze, in loc sa tripleze, tarifele, ci, probabil, in sensul ca statul