"Pourquoi se parler quand il est si facile de communiquer?" Jean Baudrillard rezuma astfel procesul actual de rarefiere a lumii, simulare universala si planetarizare a limbajului de lemn, asadar, ceea ce indeobste numim "societate a comunicarii". Si lucrurile pareau sa mearga firesc, de la sine, pana cand ne-am trezit, iata, recent, ca si comunicarea tine, oarecum, de o intamplare, de un miracol si, nu in ultimul rand, de ceva extrem de comic. Caci oare nu aceasta este lectia pe care noua moda a farselor televizate sau radiodifuzate ne-o preda? Acestea nu se mai aseamana deloc cu vechile poante realizate cu camera ascunsa sau cu intrebari capcana puse trecatorilor spectaculos de naivi. In ele nu se mai insceneaza nimic iesit din comun. Scenariul lor este banalul insusi. Ele nu mai mizeaza pe contradictia dintre un eveniment incredibil si naivitatea celui vesnic credul. In fond, victimei nu i se da nici o sansa. Oricine poate pica in aceste farse facandu-se, astfel, de ras in fata intregii natiuni. "Doamna, suntem de la Loteria Nationala, ati castigat prin tragere la sorti un milion de euro", sau "Stimate domn, sunt presedintele Traian Basescu, n-ati vrea sa fiti ambasadorul nostru in Statele Unite?" - asa ceva nu auzim niciodata. Pentru ca nu incredibilul, ci hipercredibilul este noua sursa a comicului. Comunicarea care realmente functioneaza, aceasta este originea hazului general in zilele noastre. Daca eu iti spun ca in Targu-Mures ploua si tu ma crezi, se presupune ca ne putem prapadi cu totii de ras. Daca eu iti spun ca ti s-au desfacut sireturile si tu te uiti catre pantofi, e rasul lumii. Comunicarea insasi a devenit o farsa. Panica e buna Din aceasta cauza, de la o vreme incoace, nici nu mai pot urmari jurnalele de stiri cu seninatatea de altadata. Ma astept mereu ca, din clipa in clipa, Andreea Esca sa se opreasca si sa zica: "surprise! you’re on candid camer