Contextul stie sa îsi devoreze continutul. Asemenea cazuri de prapad nu trebuie, însa, supraevaluate. Ele nu semnaleaza decat slabiciunea continutului si capacitatea jalnica a formelor de a-i prelua locul. Maine, cand Rapid si Steaua încep prima jumatate a sfertului lor european, fotbalul pare gata sa se prabuseasca sub greutatea decorului. Amenintarea nu e noua. Rapid-Steaua repeta, acum, o nevroza pe care ar trebui sa o cunoastem bine, din anii ’80. Atunci, fotbalul era spatiul unei enorme presiuni consumate în teme marginale. Capitala acestei mori de macinat potential se numea Steaua-Dinamo, derby-ul de stat, rapsodia unui sistem tiranic si comedia unor pasiuni dezonorante. Acum, aceleasi teme s-au îmbogatit cu senzatia importantei europene. Eroarea nu poate fi mai mare. Europa abunda în meciuri "secesioniste" care împart orasele în voievodate rivale. Însa colectia nu arata peste tot la fel. Acolo unde derby-urile au o traditie fondata pe adversitatea neconditionata, spectacolul e minim, iar razboiul maxim. Cap de serie: Celtic Glasgow-Glasgow Rangers - o chestiune de sectarism pur si de fotbal impur. Cel mai urat derby al Europei n-a fost niciodata mai tanar sau mai frumos. Mizeria contextului a pus capat continutului înca înainte de prima faza de joc a primului meci (28 mai 1888). Aproape nu exista derby-uri britanice degajate. Arsenal-Tottenham e, de cele mai multe ori, prilejul unui plictis în care ambele echipe ating cel mai prost nivel de joc. Liverpool-Everton e mereu un meci anonim, pentru ca nimeni, nici publicul si nici macar jucatorii nu se pot sustrage obligatiei istorice de a avea nervi si de a plati polite de familie. Manchester United-Manchester City e o afacere care abia exprima cateva strazi. Chelsea-Fulham n-are nimic altceva decat rautatea absurda a doua cartiere care se cred crema Londrei si se dovedesc un pretext de huliganism suburban. Marile