Practicienii politicii au constatat, de-a lungul timpului, ca razbunarea nu este eficienta decat atunci cand este pregatita "la rece" si aplicata la momentul oportun. Saptamana aceasta a dovedit cat de bine stie Ion Iliescu acest lucru si cat de putin a invatat Adrian Nastase de la el. Dupa ce a fost indepartat cu brutalitate din conducerea PSD si a Camerei Deputatilor, Adrian Nastase s-a lansat intr-o tentativa de razbunare furibunda si lipsita de realism. El a vrut sa pedepseasca partidul care s-a lepadat de el ca de ciuma punand la cale un exod catre Partidul Conservator, condus de Dan Voiculescu. Chiar daca nu a spus niciodata public acest lucru, exista destule indicii ca planul a existat. Daca pericolul nu ar fi fost real, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Mircea Geoana si Ion Iliescu nu ar fi intrat in alerta si nu i-ar fi luat la rand pe toti posibilii fugari ca sa-i convinga ca au mai mult de castigat daca raman in PSD decat daca-l urmeaza pe Adrian Nastase in furia lui oarba. Pe de alta parte, Dan Voiculescu insusi a declarat public ca ar fi bucuros sa primeasca in partid un om de valoare ca Adrian Nastase. Liderul PC socotea probabil ca ar fi devenit mult mai puternic in parlament daca i-ar fi cooptat in grupul sau parlamentar pe cei aproximativ 30 de deputati fideli domnului Nastase. In consecinta, puterea de negociere a PC ar fi devenit nesperat de mare. Pretul ar fi fost insa iesirea de la guvernare, caci Alianta nu-l putea accepta pe Adrian Nastase. Alegerile anticipate ar fi fost singura iesire posibila din situatia care s-ar fi creat, daca demersul fostului lider PSD ar fi reusit. Nimeni insa nu avea interes ca aceste alegeri sa mai aiba loc acum, asa ca s-a renuntat la serviciile colectionarului de tablouri din Zambaccian. Pe de alta parte, echipa de soc a liderilor PSD, coordonata de Ion Iliescu, a fost, dupa cum era de asteptat, mult mai eficienta d