Prin 1992, un locatar dintr-un bloc bucurestean deranjat de poluarile provenite de la un atelier de pictura de sticla, solicitand judecatorului sa dispuna interzicerea respectivei activitati, a obtinut-o, dar nu pentru motivul "otravirii" aerului, ci invocandu-se banala, dar istorica... tulburare a folosintei locuintei! Cazul ramane semnificativ pentru modul în care justitia reactioneaza înca în fata noului si în special a problematicii ecologice, dificil de perceput în tiparele dreptului clasic. Perpetuarea unei asemenea atitudini, în ciuda evolutiilor rapide de la nivelul legislatiei si al mentalitatilor, inclusiv judiciare, devine însa din ce în ce mai preocupata. Intr-adevar, în societatea postmoderna în care deteriorarea grava a ambientului afecteaza major calitatea vietii, justitiabilitatea legislatiei ecologice si efectivitatea ei reprezinta o prioritate, iar pentru Romania chiar o conditionalitate a integrarii europene. Domeniul mediului a cunoscut, si în tara noastra, mai ales în contextul preluarii acquis-ului comunitar, o reglementare abundenta, exprimata în peste 300 de acte normative si zeci de tratate internationale ratificate, constituindu-se astfel dreptul mediului, devenit în ultimii 16 ani, pe langa o consistenta ramura a sistemului juridic, o disciplina de studiu universitar si domeniu de doctorat. Realizarea acestei masive si stufoase legislatii genereaza, în mod evident, numeroase cazuri de neaplicare sau aplicare insuficienta ori incorecta, care presupun, spre corijare, adeseori implicarea justitiei. Contenciosul de mediu - civil, penal, administrativ - ramane, totusi, limitat în raport cu amploarea reala a fenomenului (încalcarile reale de lege). Asa, de exemplu, potrivit raportului pe 2005 al Garzii Nationale de Mediu, cele 41.549 de controale efectuate au condus la aplicarea a 6.093de sanctiuni contraventionale si la declansarea urmaririi pen