Am crezut o vreme ca lucrurile incep sa se miste, ca, incet-incet, apele se limpezesc si ca vom putea ingropa cadavrele pe care le tot ascundem prin dulap de 16 ani de zile. Ca sintem pe cale sa deosebim ziua de noapte, albul de negru, faina de neghina. Ca hotii vor merge la puscarie, iar smintitii la spitalul de nebuni. Ei bine, m-am inselat.
Cu o extraordinara putere de adaptare, Lucrul cel Rau gaseste mereu resursele si fagasele necesare pentru a controla, pentru a se perpetua, pentru a domina societatea romaneasca. Si tocmai atunci cind crezi ca ai mai facut un pas inainte, te trezesti, ca intr-un absurd dans popular, ca bati pasul pe loc ori ca ai facut doi pasi inapoi.
Pentru prima oara de la alegeri, Partidul Democrat reuseste sa dezamageasca impardonabil aliindu-se cu aceia pe care Liiceanu ii numea prea frumos "lichele". Aceia care nu i-au ascultat filosofului apelul si care si-au vazut de treaba dupa '89, cladind vaste imperii financiare pe cadavrele de la Timisoara. Am crezut ca acesta era "sistemul ticalosit" de care vorbea presedintele Basescu si am nadajduit ca acum sintem pe cale sa vedem exact cine sint cei care ne-au ucis bunicii la Canal si felul in care ei continua sa ne planifice viata, sa ne manince banii si sa-si taie fripturile-n singe cu miinile patate de singe. Ca o sa vedem cine sint cei care ne privesc cu ochii lor albastri. Ca mastile vor pica.
Ei bine, m-am inselat.
Printr-un murdar joc politic, in care democratii au avut rolul principal, Ticu Dumitrescu nu a mai ajuns presedintele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, singura structura in masura sa ne separe trecutul de prezent, sa ne arate ce morti ne bintuie viata. In locul lui, gratie unei aliante aparent incredibile, PSD - PRM - PD, a fost cocotat Corneliu Turianu. Si, pentru a intelege mai bine dezamagirea ce ma face
