In acest sfarsit de martie calduros si tensionat, israelianul constata cu stupoare ca, pentru prima data de la infiintarea statului, in 1948, indiferenta a devenit parte integranta din existenta zilnica. In afara de reclamele introduse in ziare de Biroul Electoral Central si de emisiunile TV de propaganda a partidelor, la care nu mai priveste aproape nimeni, nimic nu lasa sa se intrevada ca Israelul traverseaza o dificila si decisiva campanie electorala. De la euforia generata de lovitura de teatru data politicii israeliene de premierul Ariel Sharon, prin infiintarea noului partid Kadima, nu a trecut multa vreme, dar apele s-au linistit si nici macar coma dramatica a premierului nu le-a tulburat. Kadima ("Inainte") continua sa conduca flota pe apatica mare electorala israeliana, impinsa mereu in avans de valuri de sondaje, care nu inceteaza sa o considere vasul-amiral al politicii. Celelalte partide, in special cele traditionale - Likud si Partidul Muncii -, se zbat din rasputeri pentru fiecare mandat, reprezentantii lor strabatand tara in toate directiile, doar-doar vor mai obtine un vot. Prapastia voturilor dintre Kadima (34-36) si amintitele partide traditionale, fiecare fiind creditat cu 17 mandate, este negata de victimele sondajelor, dar utilizata din plin de invingatori, al caror lider actual, premierul interimar Ehud Olmert, anunta pe toate caile victoria Kadima, care, sustine el, va forma noul guvern israelian. Un guvern de stanga, sar imediat likudistii, cu Beniamin Netaniahu in frunte, un guvern a carui componenta - Kadima+Partidul Muncii+Meretz -, avandu-l alaturi pe Shimon Peres, va "pava" drumul constituirii unui guvern Hamas in inima Israelului, sustine un alt likudist infocat, Iuval Shteinitz, presedintele comisiei parlamentare pentru securitate si afaceri externe. Victoria, afirma acelasi Shteinitz, si-o vor "sarbatori la Ramallah" si se vor "reuni l