Expozitia de la Galeria apARTe are un mesaj compensatoriu si anticipatoriu, transmitind o serie de idei si atitudini reprezentative pentru o generatie constienta de propria situare si pregatita sa isi revendice propria optiune intr-un joc al sistemelor cu o miza cel putin retorica. Sistemul de invatamint in artele vizuale este, probabil, unul dintre putinele care permit un raspuns creativ din partea celor implicati in aceasta structura de referinte. Pe de alta parte, asimilarea si rearticularea practicilor anti-sistem, nu neaparat din perspectiva unor productii si reprezentari "anti- artistice", ci mai curind din perspectiva regindirii pozitionarii in "lumea artei", presupune o transformare inteligenta a raporturilor dintre canoane si investigatii. Un caz interesant al reflectarii acestui raport s-a consumat la inceputul acestei saptamini, cind un grup de sapte studenti in ultimul an de studiu la sectia de pictura murala a propus o expozitie, la Galeria apARTe, care sa vorbeasca despre "sfirsitul fericit" al experientei pe care au traversat-o impreuna timp de patru ani, la Facultatea de Arte. Detasarea cu care abordeaza atit "regretul despartirii" cit si "demonstrarea realizarilor" din anii de facultate sint un amestec de diferenta si dorinta de legitimare. Declaratia lor de intentie a trebuit sa se configureze in cele din urma prin intermediul simularii tehnicii (neo)dadaiste de a lua o carte la intimplare si a alege aleatoriu un text care sa serveasca drept statement. Cartea "aleasa" a fost "Magia sponsorizarii", scrisa de Tom Schreiter, de unde au extras "textul programatic": "Asta nu e o viata pentru mine. Eu as vrea sa fiu un vultur cind voi iesi din gaoace. Un vultur este liber sa zboare unde doreste si sa faca ce pofteste. Sigur, el are unele responsabilitati, trebuie sa-si vineze prada pentru hrana si sa ia decizii de supravietuire, dar este liber sa se inalt