Absorbtia fondurilor europene este cheia modernizarii, care leaga mediul rural de finantele publice printr-o legatura organica. S-a anuntat ceea ce se contura deja ca o probabila monitorizare stricta a Romaniei post-aderare, iar raportul din mai ar contine doua cartonase rosii care privesc agricultura si finantele publice.
Nu este de mirare atentia ce se acorda la Comisia UE agriculturii si finantelor publice din Romania. Si in Polonia traieste multa populatie in mediul rural (26%-28%, fata de 38%-40% la noi) si numeroase ferme acolo sunt de dimensiune mult sub norma optima din UE. Dar istoria agriculturii private din tara vecina este mult mai favorabila, si fermierii polonezi au valorificat exemplar intrarea tarii in UE prin export masiv de produse agroalimentare de calitate excelenta. Chiar daca absorbtia fondurilor UE este scazuta si in Polonia, agricultura poloneza este mult mai adaptata la economia de piata si alerta la oportunitati externe. La noi, agricultura este, in larga masura, de subzistenta, iar procesul de consolidare a terenurilor, lent si impiedicat, adesea, de neclaritatea drepturilor de proprietate. Productivitatea scazuta, foarte slaba utilare, lipsa de finantare reprezinta trasaturi aproape structurale ale economiei mediului nostru rural. Dificultatile controlului sanitar-veterinar conteaza enorm in conditiile pericolului epidemic.
Finantele publice in Romania nu arata rau daca se vede seria deficitelor bugetare in acest deceniu - o continua scadere a deficitului. Dar de ani in sir sectoare-cheie pentru o societate care trebuie sa fie competitiva economic, ma refer la educatie si asistenta medicala, sunt mult subfinantate; cheltuielile de capital in bugetul public au ajuns la 2,7% din PIB in 2005. In acelasi timp, sistemul asigurarilor sociale este tot mai tensionat, iar infrastructura este foarte departe de cerintele unei economi
