Multe se scriu despre Irak, subiect vedeta in presa si in relatiile internationale in ultimii 15 ani. Cele mai multe articole sunt despre declaratiile liderilor irakieni si enumera incidentele si victimele occidentale ale insecuritatii din Irak. De cele mai multe ori sursele jurnalistilor internationali sunt, in special dupa 2003, filtrate sau limitate din cauza imposibilitatii de a se misca in voie, fara sa se expuna unor riscuri majore. Multi au fost rapiti, asa cum ne aducem aminte si de cei trei jurnalisti romani, altii, aproape 30 de ziaristi, au murit in Irak. Cei mai multi jurnalisti si "internationali" din Irak sunt cantonati in Zona Verde si in hoteluri pazite. Revista 22 va propune sa ascultati opiniile catorva irakieni de rand, vocea strazii. Cei intervievati nu reprezinta un esantion sociologic, parerile lor nu pot fi cu siguranta extrapolate la nivelul "opiniei publice", dar pot conferi cititorilor romani o imagine mai clara asupra a ceea ce constituie credintele, dorintele, temerile, perceptiile si aspiratiile unora din irakienii care traiesc in fiecare zi cosmarul privatiunilor, luptelor pe strazi si atacurilor cu bombe ale atentatorilor sinucigasi, in urma carora peste 50 de irakieni mor zilnic. Interviu cu Thamer Al-Sudani Saddam reprezinta trecutul L-am cunoscut pe Thamer in noiembrie 2004, cand am inceput sa lucram impreuna in Zona Internationala din Bagdad. Inalt, slab, tot timpul foarte atent si curtenitor cu toata lumea, cu momente de entuziasm de neoprit, dar si cu caderi intr-o letargie melancolica. Este, in fond, poet. Un poet care a ajuns sa lucreze in Comisia Electorala Independenta din Irak, unde, tot prin forta imprejurarilor, mai lucreaza si doctori in fizica nucleara sau profesori de antropologie. Thamer, care a implinit recent 33 de ani, este un poet care a refuzat in timpul lui Saddam sa scrie elogii "Conducatorului", preferand sa cas