La doar 10 ani, Mihaela Sunita Nagy are treabă. Se scoală foarte de dimineaţă pentru că drumul din Sâncrai la Târgu Mureş este lung şi orele cele mai bune de cerşit sunt doar până la prânz. Am dat de ea, rezemată de poarta cimitirului din Sângeorgiu de Mureş şi atunci când i-am spus că nu avem bani să îi dăm, a lăsat ruşinată privirile în jos. Pe sub hainele murdare şi ponosite este tot un copil. Un copil care din păcate s-a născut într-o familie în care nu a avut altă şansă. Până la şapte ani, din câte îşi aminteşte totul a fost bine. A făcut chiar şi prima clasă primară. "După aia m-o ţâpat afară de la scoală că m-am îmbolnăvit de TBC şi am stat internată la spitalul ăla din Târgu Mureş. După aia mama nu m-o mai lăsat la şcoală că doamna învăţătoare era rea. Şi după aia, ca să nu murim de foame am venit la cerşit în oraş. Nu m-o trimis mama, da’ ce să fac, să stau acasă să nu fac nimic? Viu în fiecare dimineaţă la spitale sau în centru că acolo oamenii îs mai buni. Câteodată mă suduie, da' de cele mai multe ori îmi dau bani şi mâncare. Azi am adunat 90.000 de lei, două cornuri, un suc şi o portocală. Şi mai stau puţin să se termine înmormântarea ca să primesc nişte chifle. După aia merg acasă şi îi dau banii la mama ca să facă de mâncare", ne spune Mihaela Sunita. Ceea ce ea numeşte acasă, este de fapt o căsuţă din pământ cu o singură încăpere unde la lumina lumânărilor se îngrămădesc în jurul mesei trei adulţi şi ea, copilul care munceşte pentru toţi. Mihaela Sunita susţine că mama ei ar avea o pensie de handicap pentru că este bolnavă de epilepsie. Dar că tocmai din cauza bolii în "casă" a fost adusă o mătuşă care să aibă grijă de ea. "Tata, aşa ca tata, când îl apucă toanele mai bea şi el… Şi acuma trei săptămâni la ora 10 seara a fost călcat de o maşină. Acuma îi acasă în pat că o fost lovit la cap şi îl doare…na trebuie să plec că s-o terminat înmormântar