Ultima isprava a fost la întalnirea cu presedintele francez Chirac, care se astepta la reprosuri - sau, cine stie, la vreuna din iesirile imprevizibile ale premierului italian - dupa ce guvernul lui tocmai sabotase planurile de extindere ale unei mari companii italiene, provocand astfel acuze de nationalism economic la adresa Parisului. In loc de asta, Berlusconi l-a gasit pe Chirac cam prea încordat, asa ca i-a facut scortosului un masaj rapid la ceafa, cu presa de fata. Acuma, cititorii în apa de ploaie care sunt analistii politici se chinuie sa prezica ce efect va avea acest gest asupra campaniei electorale din Italia, care va culmina cu alegerile parlamentare din 9-10 aprilie. Duelul dintre dreapta si stanga, adica dintre actualul premier Berlusconi si Romano Prodi, fost presedinte al Comisiei Europene, e strans, iar rezultatul imprevizibil, pentru ca stanga are doar cateva procente avans. Multe îi reproseaza adversarii politici si presa lui "Il Cavaliere", nume menit sa-i sublinieze ironic lipsa de maniere, dar pe care el l-a adoptat bucuros. In primul rand, glumele lui deplasate si sexismul agresiv, de anii ‘50, încranceneaza carnea deopotriva aristocratiei intelectuale italiene, care se împaca bine cu ipocrizia si amoralismul daca sunt pastrate aparentele, cat si liderilor de opinie internationali, crescuti la scoala corectitudinii politice. Cand Tariceanu s-a dus la Roma iar Berlusconi i-a cerut sa-i faca cunostinta cu vreo doua fetite romance, multi au crezut ca are ceva cu noi. Dar n-avea, iar gluma a fost chiar blanda fata de ce poate el de obicei. La o vizita a premierului danez, Anders Fogh Rassmussen, gazda l-a complimentat în conferinta de presa ca arata atat de bine, încat ar vrea sa-l prezinte doamnei Berlusconi, doar-doar i-o abate acesteia gandurile de la idila romantica cu un profesor de chimie numit Cacciari. Cativa ziaristi straini si-au scapat