Prof. dr. Stelian Dumistracel face o radiografie a resturilor lingvistice a-le vechiului regim. Limba de lemn a fost un apanaj ultraeficient al co-munistilor. Presa de dinainte de â89 era perfect acope-rita de pelteaua lingvistica a regimului. Ramasitele a-cestui limbaj mai "zgaraie", pe alocuri, exprimarea cu-renta actuala.
Jurnalul National: Sa incercam o definitie a limbii de lemn? Stelian Dumistracel: Limba de lemn este un produs al folosirii, motivate politic, a unui limbaj "construit" dintr-o anumita atitudine a emitatorului fata de realitate, pentru a manipula. "Reteta" este eludarea sau ocultarea propriu-zisa a realitatii, eliminarea gandirii, recurgerea la fetisizarea anumitor cuvinte, cu o deosebita frecventa in contexte determinate, adoptarea unui registru patetic maniheist (in "alb" si "negru"). In fond, ne confruntam cu un regim de folosire a limbajului ce refuza cunoasterea si comunicarea rezultatelor acesteia, ce urmareste exclusiv influentarea. Toate regimurile (moderne) totalitare au uzat si uzeaza de aceste mijloace in discursul privind planificarea si organizarea functionarii structurilor sociale, dar si economice, a statelor in care politicul se manifesta prin dictatura.
Daca avem in vedere faptul ca, initial, in ruseste, sintagma numea turnuri specifice ale limbajului administrativ, recunoastem ca limba de lemn s-a nascut spontan; anomalia a aparut pe terenul "performativitatii", al urmaririi unei anumite eficiente prin "transplantul" in domeniul altor limbaje ale discursului public, in special cel al vietii politice.
Inainte de 1989, oamenii erau constienti de folosirea limbii de lemn? Sigur ca da; trebuie sa ne pastram increderea in dotarea, in capacitatea vorbitorilor in ceea ce priveste competenta lingvistica, de la cea "idiomatica" (locuitorii din Valle dâAosta, de la granitele dintre Franta, Italia si Elvetia vo
