Profesionistii care ne spun cati bani sa dam pe un apartament sau pe un teren n-au voie sa se implice in tranzactii fata de care sunt direct interesati ca proprietari sau administratori.
Cand Marius T. a venit prima oara la o firma de evaluare credea ca are de trecut o simpla formalitate. Tocmai urma sa cumpere un apartament. Se intelesese cu proprietarul la pret si voia sa termine cat mai repede cu procedurile si sa se mute in casa noua.
"Ma costa 44.000 euro, am banii de avans, mai trebuie sa duc hartiile la banca sa iau imprumutul", a spus Marius. "De ce sa dai 44.000 euro, cand valoarea locuintei este de numai 40.000?", a intrebat evaluatorul. Si l-a convins sa renunte la acel apartament si sa caute altul, care sa nu-l arda prea tare la buzunar.
La o tranzactie imobiliara sunt implicate mai multe parti, fiecare cu propriul interes. Vanzatorul vrea sa obtina cat mai multi bani, iar cumparatorul sa dea cat mai putini. Banca se teme de o supraevaluare, pentru ca, in cazul nefericit ca debitorul intra in incapacitate de plata, nu si-ar mai recupera integral efortul financiar.
Ca daca a pus apartamentul de 60.000 euro si se trezeste ca nu-l poate vinde cu mai mult de 55.000, iese cu 5.000 euro in pierdere. Bancile au propriii specialisti care presteaza acest tip de servicii, dar incet-incet, ele vor externaliza activitatea de evaluare, ca sa elimine subiectivismele.
Servicii de la 50 euro in sus
Practic, evaluatorul este prins la mijloc intre toti cei care au legatura, intr-un fel sau altul, cu tranzactia. De aici, se nasc tot felul de suspiciuni potrivit carora el ar putea sa fie influentat intr-un fel sau altul.
Evaluatorul nu primeste un comision, ci o suma fixa, astfel ca se exclude tentatia de a maslui pretul "in sus". Suma oscileaza intre limite foarte largi, de la 50 la 300 euro p
