Domnule, am primit ultima dvs. scrisoare şi vă declar că m-a indispus. Vă voi explica imediat de ce, dar mai întîi - aşa cum mi-aţi cerut-o foarte didactic - răspund la prima întrebare, aceea în legătură cu topirea gheţarului Kangerdlugussaq. Habar nu am dacă se topeşte cu viteza de 38 metri pe zi. Eu nu locuiesc pe acolo. Eu am altă treabă şi mă mir că pentru un joc de cuvinte mă împroprietăriţi cu el, numindu-l mereu "al dumitale" (motiv pentru care am hotărît ca azi să vă scriu cu "dvs."...). Mă enerva încă din România uşurinţa cu care se folosea această expresie pentru a-l împovăra pe celălalt, pentru a-l compromite cu prietenii dubioase; am auzit deseori: "Camil al dumitale", "Batalov al dumitale", "evreii dumitale", "Malraux al dumitale" şi v-am văzut cum şi cît vă înfuria. Se pare că nu aţi reţinut cu ce mă ocup aici. Nu ştiu ce citiţi în ziare şi ce înţelegeţi din ce vă scriu, dar pe noi, aici, nu ne interesează ce va fi în 2100, ce se va întîmpla după creşterea apelor în mări şi oceane. Nouă, colegilor şi şefilor mei, ne convine topirea gheţarilor. Mai mult: dacă se topesc prea încet, fie îi aruncăm în aer, fie îi tăiem cu spărgătoarele noastre; bucăţile acelea le punem la încălzit pînă se fac lichide şi îmbuteliem apa gheţarilor în containere speciale care pleacă în Canada. V-am mai explicat: apa dintr-un aisberg e foarte bună pentru fabricarea vodcii. Dacă eu n-am învăţat la şcoală despre Ibrăileanu şi Zarifopol, nici dvs. nu aţi ajuns vreodată la lecţia despre folosirea unui gheţar în producţia de vodcă.

Aşa cum vă cunosc, aţi crezut că fac poezie. Orgolios cum vă ştiu, v-aţi închipuit că fiul dvs. scrie o continuare la cartea aceea cu blocul de gheaţă din luna august. Vă înşelaţi - nu fac poezie, nu scriu cărţi, lucrez pentru firma canadiană "Iceberg" care produce cea mai bună vodcă din lume. Ce e greu de înţeles? Cît o să mai exageraţi cu lite