Dupa ce, in luna februarie, Institutul Cultural Roman ne-a propus ineditul duo Lucian Pintilie-Corneliu Porumboiu, seara de film a lunii martie ne-a prilejuit o placuta (re)intilnire cu Alexandru Solomon. Regizorul, de formatie ope-rator (ca atare, a semnat si imaginea scurtmetrajelor sale), este, alaturi de Florin Iepan, Thomas Ciulei sau Dumitru Budrala, unul dintre cei mai importanti documentaristi autohtoni si unul dintre foarte putinii reprezentanti ai acestui gen care au reusit sa intre in circuitul cinematogra-fic.
Dupa ce am putut vedea pe marile ecrane lungmetrajul Marele jaf comunist (2004), acum am avut sansa de a ne forma o imagine mai clara asupra creatiei cineastului, prin vizionarea a trei scurtmetraje mai vechi ale sale: Duo pentru Paoloncel si Petronom (1994), Viata de ciine (1998) si Franzela exilului (2003).
Ceea ce impresioneaza la Alexandru Solomon, inca de la primul film amintit (povestea prieteniei dintre poetii Paul Celan si Petre Solomon, ale caror nume se ascund sub cele doua inventii lexicale din titlu), este abilitatea de a folosi toate resursele disponibile pentru a transmite mesajul dorit spectatorilor si pentru a reda cit mai precis contextul socio-politic de fundal. Printre aceste resurse se numara harti, fotografii de arhiva, imagini din ziare, secvente de reportaje/telejurnale, precum si din filme de fictiune ale epocii, scrisori, pagini de revista sau de manuscris etc. in plus, regizorul, aflat mai mereu si in postura de scenarist, are forta si rabdarea de a merge pina la capat in reteaua de informatii ce inconjoara nucleul narativ, tinzind la epuizarea subiectului. De exemplu, in Franzela exilului cineastul porneste pe urmele auto-exilatului Caragiale, parcurge toate etapele perioadei berlineze a scriitorului si ii descopera chiar un bust in partea de est a metropolei germane, dind dovada de o tenacitate rar int
