Teatrul Ariel, Tirgu Mures

Amalia respira adinc de Alina Nelega

Regia: Gavril Cadariu

Muzica: Zeno Apostolache

Light-design: Gavril Cadariu

Cu: Monica Ristea Horga

Amalia circula mult. A fost la Odeon, la radio, la Sighisoara in Atelier, a trecut pe la Viena, e la LiterNet, va merge la Eger. Ne-am intilnit in citeva rinduri. Niciodata insa asa ca la Teatrul Ariel din Tirgu Mures. Intr-adevar, recenta montare cu monodrama Amalia respira adinc de Alina Nelega, in regia lui Gavril Cadariu, aduce cu sine o serie de descoperiri despre eroina, despre traseul ei existential.

Intra in viata cind, in Romania, o lume murea violent, strivita sub tancurile sovietice sau impinsa la sinucidere. Zboara dincolo de fiinta, cind o lume noua se straduieste sa se nasca. Doua repere temporale, situate la jumatate de secol distanta. Intre ele, era comunista, cu intreg cortegiul ei de orori: lipsuri, foamete, frig, indoctrinare ideologica, dusmani ai poporului si mai cite aberatii ale totalitarismului rosu. Devin toate teme sistematic tratate de autoare, chiar daca intr-un larg registru al inocentei, care, de altminteri, nu face altceva decit sa sublinieze tragismul vremurilor. Tablourile se inlantuie unul dupa altul, pornind de la paradoxala situatie in care o pioniera se roaga lui Dumnezeu, spre adolescenta victima prea putin constienta de abuzurile si violentele la care a fost supusa, trecind prin poezia glorificatoare a conditiei sub-umane impuse de regim si avinturile mitingurilor-maraton, ajungind apoi la elaborarea unui sistem aberant de mentinere a echilibrului si egalitatii intre sexe, la poemul vietii de cosmar in absenta oricarei libertati, pina la „omul de tip nou“, adica fara inima, si finalul, intr-un azil de batrini postcomunist. Tocmai acest registru al inocentei si naivitatilor pervertite spune multe despre ne-sansel