Un film precum Taste of honey (Gustul mierii), din 1961, in regia lui Tony Richardson, cu extraordinara actrita care este (a fost?) Rita Tushingham, difuzat de TVR Cultural, poate avansa numeroase divagatii de actualitate, dincolo de sumedenia nostalgiilor cu izul si gustul madelenei proustiene. Drama insingurarii si neintelegerii/lipsei de comunicare cu lumea din jur a unei femei albe, care are un copil de la un barbat de culoare, ramine de maxim interes si dupa citeva decenii. Actiunea care se petrece intr-o Anglie postbelica, supusa conflictelor sociale, rasiale si cotidiene, ce afectau existente dintre cele mai diverse, se dovedeste o buna sursa pentru decelarea unor fenomene cu grad mare de universalitate. Azi, ca si ieri. Jo, adolescenta din filmul lui Richardson – cel care cu doar un an inainte arunca pe piata europeana un alt film care va intra in istoria cinematografiei mondiale, precum Cabotinul (The Entertainer) dupa piesa „furiosului“ John Osborne, cu monstrul sacru numit Sir Laurence Olivier –, este o fiinta vulnerabila. O femeie care vrea sa traiasca asa cum poate, cu ce-i ofera viata si mediul din preajma. Unde, ca de atitea ori, nu noi ne alegem evenimentele si intimplarile propriei bigrafii, ci ele vin peste noi, dintr-un imens si incongruent loc numit, conventional, destin.
Uneori facem fata acestor provocari, alteori nu. Cine raspunde de toate acestea, cine poate fi facut responsabil de ce i se intimpla lui Jo? Sau de ce ni se intimpla noua insine? Este greu de analizat si practic imposibil de evaluat. Chiar daca Traian Basescu se amuza pe seama ziaristilor care se pling ca le sint ascultate telefoanele, chiar daca actorii telenovelei pesediste ajung sa se impace atunci cind nu se spurca reciproc („Ce urit traii, domnilor!“ – A.P. Cehov) si sa puna de-un „congres“, evident, „bine pregatit si organizat“, chiar daca tinerii francezi – c
