Este dincolo de orice dezbatere ca Romania are nevoie de o stinga viguroasa si credibila pentru cei dispusi sa o sustina. Tocmai de aceea, acest PSD trebuie lasat sa moara.
Sa nu ne facem iluzii, PSD a fost, este si va ramine partidul dlui Iliescu. Trasatura generala a partidelor politice romanesti este aceea ca nu sint institutii politice de sine statatoare, ci grupuri politice aglutinate in jurul cuiva. Cu exceptia onorabila a PNL, toate partidele cu oarecare insemnatate depind direct, ombilical, de un lider.
PRM este de neimaginat fara dl Vadim Tudor, PC e doar o umbra a dlui Voiculescu, PD este doar aparatul de lucru al dlui Basescu, PNTCD s-a stins fara dl Corneliu Coposu, PNG este un atelaj cu personalitate juridica anexat unei persoane fizice. PSD apartine dlui Iliescu, asa cum ii apartine casa in care locuieste, patul in care doarme, hainele pe care le poarta sau stiloul cu care scrie.
Criza partidului de dupa alegerile din 2004 nu marturiseste nici transformarea partidului si nici socul firesc de dupa infringere, ci arata ca PSD nu se poate descurca fara dl Iliescu. Relatia dintre dl Iliescu si PSD este indestructibila. Pe de alta parte, pentru dl Iliescu partidul este religia suprema, iar viata de partid, pe care o invoca adesea cu patima, este chiar ratiunea de a fi.
Dl Iliescu a facut acest partid ca un "Deus" si, ca orice creatie de acest gen, PSD nu poate iesi de sub imperiul creatorului.
Recent, mai multi lideri ai PSD au pus degetul pe rana. Intr-adevar, eticheta de partid corupt si eticheta de partid cripto-comunist ucid partidul. Dar PSD a dovedit, in ciuda lozincilor mobilizatoare pe care le striga liderii sai peste tot, ca nu are mijloacele sa se vindece.
PSD crede ca se poate vindeca de coruptie cu o conducere asezata pe un fundament de putere rezultat din combinatiile dlor Hr
