1. Nu avem o oglinda obiectiva a creatiei in artele plastice, pentru nici o categorie de public. Nici nu e posibil asa ceva, deoarece va exista intotdeauna subiectivitatea organizatorului.
2. Muzeele nationale nu se ocupa de acest fenomen. Au destula „treaba“ cu mostenirea patrimoniala, cu priviri retrospective asupra personalitatilor, cu situarea creatiei nationale in contextul european. O sectiune a creatiei contemporane poate fi prezentata intr-un muzeu de arta contemporana, dar pentru o oglinda la zi ar trebui sa functioneze mari galerii orasenesti, unde sa fie prezentate in permanenta expozitii retrospective ale artistilor consacrati, expozitii de grup cu diverse orientari si expozitii personale sau de grup ale generatiilor tinere. Toate institutiile (muzee si galerii importante) ar trebui sustinute financiar pentru prezentarea documentara a acestor manifestari (cataloage, monografii), surse necesare istoriografiei de arta.
3. Fenomenul plastic in general, nu numai cel contemporan, este prea putin mediatizat la TV, fiind inghitit de politic (Dali spunea ca politica este anecdota istoriei), de evenimentul sportiv si de divertismentul manelistic de prost gust (arta nu poate inlocui „piinea si circul“).
4. Ar fi necesara o enciclopedie a artei ultimilor cincizeci de ani.
Depinde, insa, cine o va face. (Teodora si Ion Stendl, profesori universitari, Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti)
1. Nu avem o oglinda obiectiva a creatiei in artele plastice, pentru nici o categorie de public. Nici nu e posibil asa ceva, deoarece va exista intotdeauna subiectivitatea organizatorului.
2. Muzeele nationale nu se ocupa de acest fenomen. Au destula „treaba“ cu mostenirea patrimoniala, cu priviri retrospective asupra personalitatilor, cu situarea creatiei nationale in contextul european. O sectiune a creatiei contemporane poate fi pre
