Este clar lucrul ca aprobarea de catre deputati a ordonantei de guvern ce prevede stabilirea la 1 la suta a pragului de detinere a actiunilor emise de catre Societatile de Investitii Financiare nu are nici o valoare practica. Aceasta in ciuda acuzatiilor lansate in ultimele doua zile si a scenariilor care mai de care maI pesimiste. A se vedea, de pilda, informatia transmisa de catre Varujan Vosganian, presedintele Comisiei senatoriale de buget-finante. Potrivit acestuia, modificarea aprobata de deputati a adus investitorilor din SIF-uri o scadere a portofoliului cu 150 de milioane de euro. Sunt date pe care trebuie sa le tratezi cu prudenta, mai ales atunci cand vorbesti despre piata de capital. Si acum cinstit, dupa ce l-am auzit pe domnul Catalin Chelu, cunoscut pentru investitiile sale in titluri SIF si mai ales pentru influenta sa asupra acestor societati, chiar nu vad de ce se face caz de aceasta noua prevedere legala. Nu vad, pentru ca aflu ca nu prea exista investitori care sa detina singuri sau prin intermediari mai mult de 1 la suta din actiunile unei societati de investitii financiare. Cel putin asa sustine domnul Chelu.

Atunci, de ce atatea valuri? S-a acreditat ideea ca prin noua reglementare se aduce atingere dreptului la proprietate, la caracterul functional al pietei de capital. Cu o astfel de teoretizare acuzatorii cad usor pe panta demagogiei. Iata si de ce. Societatile de Investitii Financiare nu fac parte din categoria societatilor comerciale ordinare, avand arhitectura de fond inchis de investitii cu caracter mutual. Or, in acest caz, normal, pentru a preveni influenta discretionara a unor actionari ce actioneaza concertat, se impune un prag maxim de detinere astfel ca drepturile actionarilor sa fie respectate, in totalitate. De altfel acest aspect apare destul de clar in statutul fiecarui SIF. Ca prevederile statutare nu au fost respectate