- Diverse - nr. 63 / 31 Martie, 2006 Se implinesc anul acesta 50 de ani de la infiintarea Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO. Un jubileu bogat in impliniri. De o jumatate de veac idealurile UNESCO rodesc sub umbrela institutionala si pe teritoriul Romaniei. Idealuri ca pacea, toleranta, intelegerea intre culturi - de fapt, in ultima instanta, intre oameni. Intre oameni cu obiceiuri diferite, cu mentalitati diferite, cu cele sfinte diferite, poate cu prejudecati diferite, cu ceea ce se cheama "forma mentis" diferite - dar cu aceeasi forma a sufletului. O forma de mana intinsa a prietenie, sau de porumbel al pacii. Idealuri la care se ajunge pe patru largi si drepte autostrazi: Educatie, Stiinta, Cultura si Comunicare. Aceasta pentru ca "in mintile oamenilor apare, mai intai, ideea razboiului, asadar in mintile oamenilor trebuie construite bastioanele pacii" - asa cum suna un principiu fondator al UNESCO. Cam cu 50 de ani in urma, UNESCO isi castiga o glorie nepieritoare mutand, ca Sisif, pietre la Abu Simbel: mutandu-le din umbra distrugerii tehnologice, in soarele splendorii intru cultura, istorie si solidaritate. Azi, prestigioasa organizatie isi castiga glorie, mai durabila poate, chiar daca mai putin spectaculoasa, mutand idei, mutand idei in mintea miliardelor de locuitori ai planetei, de zei ai planetei, adesea desculti, dar mai mareti in umanitatea lor decat marea statuie a lui Memnon de la Assuan. Grandioasele proiecte ale UNESCO din Mileniul 21 (refuz sa-l scriu roman, vetust, XXI: sa-l scriu, binar, 10101?) poarta nume deopotriva de grandioase: Educatia pentru Toti, Educatia pentru Dezvoltare Durabila si altele, cu bataie parca pana in secolul 10110. Comisia Nationala a Romaniei e unul din infanteristii cei mai temeinici pe care se bazeaza marea falanga a UNESCO si, nu o data, cavalerist de aleasa tinuta, campion, herald si sol al acesteia. D