La prima vedere, Monica Macovei si Gigi Becali nu au nimic in comun. Priviti insa in lumina rece a cifrelor la care a ajuns cel mai recent sondaj INSOMAR, amandoi se disting prin aceeasi trasatura: cresterea popularitatii.
Nivelul de incredere atins de ministrul justitiei - 43% - il depaseste desigur pe cel inregistrat de patronul clubului Steaua - 30%, dar performanta domnului Becali este remarcabila pentru ca nu are nicio realizare politica la activ. Daca stim foarte bine ce a facut Monica Macovei pentru tara, nu prea stim ce a facut domnul Becali.
De numele sau se leaga victoriile echipei de fotbal Steaua si succesul financiar personal, ale carui resorturi nu sunt prea bine elucidate, dar nicio reforma importanta, nicio lege, nicio initiativa publica, niciun program.
Cum se face, asadar, ca o treime din romanii de peste 18 ani, daca dam crezare cifrelor INSOMAR, au incredere in el, iar partidul pe care-l conduce, PNG, a crescut si el cu un procent in ultimele doua luni, ajungand la un respectabil 4% din optiunile de vot? Ce ar avea de oferit natiei acest partid? Din acelasi sondaj aflam, de pilda, ca Partidul Conservator, in ciuda expunerii sale mediatice si
participarii la guvernare, nu reuseste sa depaseasca 2% din optiunile electoratului.
Explicatiile sofisticate se cuvin lasate in seama sociologilor si politologilor, dar observatorului atent nu-i poate scapa tendinta tot mai pronuntata a electoratului de a-si investi sperantele si increderea in personaje percepute a fi din afara sistemului politic si administrativ.
Gigi Becali este un exemplar tipic de personaj exterior politicii traditionale, care pare sa placa in ciuda derapajelor sale uneori cutremuratoare de limbaj si de comportament. Cultiva o anumita bonomie, se preface ca este sincer si arunca in dreapta si in stanga cu sutele de dol
