Rongleza este struto-camila limbii romane, in tranzitia de la ea insasi spre ea insasi. Adica stadiul inter-mediar dintre doua momente evo-lutive ale limbii romane. Cititi si: Eurojargon de UE Rongleza este struto-camila limbii romane, in tranzitia de la ea insasi spre ea insasi. Adica stadiul intermediar dintre doua momente evolutive ale limbii romane.
Fenomenul nu e nici nou, nici ingrijorator. Ba e chiar putin derizoriu, daca e sa-l comparam cu agresiunea mai mult sau mai putin programata la care a fost supusa, de la formarea ei incoace, "limba vechilor Cazanii". In Tarile Romane aceasta agresiune s-a manifestat inca de pe vremea fanariotilor, cand toate institutiile, cu limbajul aferent, aveau denumiri grecesti. Cu exceptia patrunderii unor cuvinte noi si a unor forme flexionare ale verbelor (zaharisit, caterisit, hirotonisit, afurisit, chivernisit), nimic n-a tulburat identitatea limbii romane in bazele ei latine.
MAGHIARIZARE, RUSIFICARE SI EFECTE PERVERSE. A urmat "importul" masiv de limba franceza si toata lumea buna a inceput sa vorbeasca pe nas, dupa moda franceza, adusa de la Paris de "ai nostri tineri". Vasile Alecsandri s-a amuzat copios pe seama acestui mimetism ridicol, care i-a inspirat, in celebrele "Chirite", radiografia inaltei societati a vremii. In scurta vreme, Bucurestiul a devenit "micul Paris" si a ramas asa pana la ocupatia ruseasca din 1947. Limba romana a devenit mai flexibila, mai nuantata, capatand, paradoxal, un plus de identitate. In paralel, in Transilvania, autoritatile austro-ungare au incercat deznationalizarea populatiei romanesti, prin maghiarizarea numelor si "exmatricularea" limbii materne din institutii. N-au reusit decat sa-i invete ungureste pe romani (ceea ce a fost un castig cultural), limba autohtona ramanand aceeasi, cu unele imbogatiri lexicale. Iar in Rusia tarista, in anul 1867 - anul in care diplomat
