"Lipoc''. Sau, tradus: ''copil''. Asa-numita ''traducere'' este simpla: cuvantul ''lipoc'' se citeste de la dreapta la stanga si ''rezulta'' cuvantul ''copil''.
T. Anghel este dulgher si are 50 de ani. Pana aici nimic iesit din comun. Acest om, insa, are un ''dar'' sau ''o capacitate'': acela de a pronunta cuvintele de la sfarsit spre inceput sau de la dreapta la stanga. Poate ''traduce'' asa chiar si propozitii. Nimeni din familia sa nu are aceasta capacitate. Nu doreste sa devina ''obiect de studiu'' pentru medici sau preoti. Se multumeste doar sa-si uimeasca colegii de munca.
La varsta de sapte ani, in timp ce se juca cu alti copii, a cazut cu capul pe o treapta. I s-a strambat gura, si parintii l-au adus de la ''tara'' la un spital din Bucuresti. Diagnosticul: paralizie infantila si strabism. ''La vremea respectiva nu puteam sa pronunt cuvintele invers. Am trecut peste problemele de sanatate, cu exceptia strabismului, si mi-am continuat scoala. Abia pe la 13-14 ani, am descoperit ca pot vorbi invers... Pana la scoala aveam mult de mers pe jos si faceam concurs cu prietenii: cine poate si cine spune cel mai repede cuvintele invers. Asa mi-am descoperit darul...'', povesteste Anghel. Chiar preotul si invatatorul din comuna au aflat despre ''darul'' sau ''capacitatea'' sa. ''Provin dintr-o familie saraca, invatatorul si preotul nu mi-au spus unde sa ma duc si ce sa fac pentru a afla de ce eu sunt putin diferit de ceilalti. Asa ca am plecat la o scoala profesionala din Focsani si, apoi, m-am angajat pe santier'', explica ''omul cu creierul-oglinda''. Si acum isi aminteste cum o data, inainte de a se casatori, i-a scris unei prietene o scrisoare folosind numai cuvinte ''inversate''. ''Cred ca i-a luat ceva timp pana a reusit sa citeasca scrisoarea...'', glumeste Anghel.
''Dumnezeu mi-a dat acest dar''
Mai tarziu si-a intemeiat o f
