Moto: „... termopane, termopane, tata (...) si-o sa ai o casa-n centru si-o masina mai da neam si-o sa ai in loc da geamuri la ferestre, la ferestre, termopan“ (Florin Chilian) Termopan in stânga, termopan in dreapta. Termopan la fereastra, termopan la usa. La Mitel si la Gheorghe, la primarie si la biserica, la magazinul general si la cârciuma - termopane. Cât vezi cu ochii, pe ulite prapadite ori la sosea - numai termopane. De câtiva ani, Motateiul a ajuns fericita comuna a termopanelor! Si aceasta numai prin grija fiilor plecati la munca in Italia. Decor rural autentic românesc: curte de tara - pamânt negru, batatorit cu gainat de talpile goale ale copiilor. Garduri de scândura, care mai putreda si cocosata de vreme, care mai proaspata, neuscata inca. Printre ulucile lipsa, se spânzura gaini. Care scapa pe marginea santului de la drum. N-au crescut inca buruienile, asa ca orataniile se ascund, buimace, pe dupa tulpinile uscate de anul trecut. Din spate, se simte miros acrisor: despartite doar de un pârleaz, cotetele porcilor, vacilor, oilor, cailor isi dezvelesc, in soarele primavaratic, mormanele de baligi. Dincoace, in fata, case pipernicite, de caramida sau, in cele mai multe situatii, de chirpici. Cu bolta de vita, cu trandafiri la vedere, neinmuguriti. Cu termopane. Burlac, de copii orfan, da' am, taica, termopan! „Cine? Gheorghita? Vedeti colo, sus, in capu' dealului, e o casa cu termopane. Acu' si le-a pus, se vede!...“ O apuci in directia indicata, convins ca nu ai cum sa ratezi un astfel de detaliu. Pâna la destinatie, te opresti insa de vreo patru ori. De fiecare data din cauza termopanelor... Casa lui Mitel Toma nu pare a avea mai mult de doua camarute. De la ultima zugraveala sa tot fi trecut vreo douazeci de ani. Nici imprejurimile nu-ti dau impresia ca proprietarul ar avea asigurate cumva conditii extraordinare de locuit. Si totusi, termopanele exist