Aderarea la Uniunea Europeana presupune, asa cum li se tot spune romanilor de aproape zece ani, costuri si beneficii. S-a dovedit pe parcurs ca integrarea nu se va vedea doar in indici economici sau in mai putine vize pe pasapoarte, ci ne va costa si-n ceea ce priveste limba noastra cea de toate zilele, care va trebui sa tina pasul cu pretioasele formulari "Ã la Bruxelles".
Functionarii institutiilor europene abia daca se pot face intelesi. Sintagme precum "capacitate de absorbtie", "aquis", "comitologie", "eurocrat" sau "zona Schengen" au invadat presa scrisa sau vorbita si limbajul de zi cu zi al unora. Desi institutiilor europene li s-a cerut sa evite folosirea unor termeni specifici, pentru ca publicul sa inteleaga informatiile transmise de la centru, oamenilor nu le-ar strica un dictionar al termenilor legati de integrarea europeana. Un dictionar de "eurojargon".
CU BINISORUL. Un "abc" al integrarii ar incepe cu notiunea de "aquis". Asta inseamna toate tratatele si legile, declaratiile si rezolutiile, acordurile internationale in domeniul afacerilor interne ale Uniunii si hotararile Curtii Europene de Justitie.
Aquis-ul este decis si transmis la si de la Bruxelles. Deci, cand citim ca "Bruxellesul a decis", ar trebui sa stim ca orasul belgian este capitala Uniunii Europene si inima institutiilor comunitare. De aici pleaca legile comunitare, la propunerea Comisiei Europene, si tot aici sunt dezbatute si amendate de Consiliul European, format din ministri ai guvernelor nationale, si de comisiile de specialitate din Parlamentul European, ales de cetatenii Uniunii.
STAI USOR, CA AMETESC! Ajuns la "c", abecedarul integrarii nu poate omite pretioasa notiune de "capacitate de absorbtie", care denumeste abilitatea unei tari sau organizatii de a primi ajutor extern si de a-l folosi eficient.
De exemplu, un stat primeste suficiente fonduri pe
