Intr-o viata de mizerie si saracie, ce i se mai poate intâmpla unei familii? Sa-i cada casa. Ungurenii din Motatei au trait aceasta experienta acum câteva zile. E adevarat ca nu s-a prabusit decât un perete. Deocamdata. Se va duce si restul, intr-o buna zi, de asta nu se indoieste nimeni. Dar cum nu se pot impotrivi sortii, stau toti sapte si asteapta sa vada cum va fi... Ziceai c-a venit sfârsitul lumii Peretele le-a cazut acum o saptamâna. Dupa lunile de ploi care au trecut peste casa din pamânt, Florentina a tot asteptat sa se trezeasca noaptea, cu barbat si copii, sub darâmaturi. Nici nu mai putea numara crapaturile care brazdau peretii: erau puzderie, multe se intâlneau la colturi, de unde incepusera sa se desprinda bucati mari de tencuiala. Prin toamna, casa prinsese sa se aplece periculos spre poarta, putând in orice clipa sa intâlneasca praful ulitei. Din timp in timp, câte un trosnet infricosator anunta ca s-a mai rupt ceva, ca a mai crapat un tavan, ca podeaua s-a mai dus de-o palma la vale. Ca mult nu va mai dura si vor dormi sub cerul liber. Saptamâna trecuta, nenorocirea s-a intâmplat: dupa câteva pârâituri, scrâsnete, pocnete - de jurai c-a venit sfârsitul lumii - peretele dinspre poarta s-a facut una cu pamântul. In locul lui, camera - „de la drum“ - se casca asemeni unui hau negru, cumplit. Nimic nu mai ramasese in picioare: nici putina mobila de zestre cu care venise femeia de la ma-sa, nici tabloul de la nunta, nimic. Iar deasupra, umbrind amenintator mormanul de ruine, coltul acoperisului statea sa cada in gol. Casa „noua“ - visul familiei Florentina si Dumitru Ungureanu si-au cumparat casa in urma cu 12 ani. Dupa casatorie - avea femeia 14 ani - au stat la parintii lui Dumitru. Chiar de la primul copil, tinerii insuratei si-au facut socotelile sa se mute. Nu era tocmai usor sa stai cu socrii, gândea Florentina, mai ales ca, daca tot scapase de gur