In plina criza provocata de evenimentele de la Timisoara din 18 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu decide sa plece in Iran. Istoricii prabusirii sale sunt de acord ca a fost unul dintre gesturile sinucigase ale fostului Conducator. Pana la Teheran, Ceausescu nu discuta cu nimeni despre evenimentele dramatice din tara. Documentele arata ca nici in capitala Iranului n-a fost mai vorbaret.
La sosirea in Iran, Ceausescu a fost cazat la o vila prezidentiala, iar ceilalti, la hotel. Dupa ce Ion Olteanu si Ion Radu, viceprim-ministru cu probleme economice, sosit la Teheran cu cateva zile mai inainte, l-au informat asupra documentelor de semnat, s-a trecut la etapa oficiala. In declaratia din 16 februarie 2006, data in cadrul anchetei penale, Ion Stoian relateaza: "La orele 16 au inceput discutiile oficiale, iar la orele 19:30 a avut loc dineul oferit de partea iraniana. Totul s-a incheiat aproape de orele 22, cind ne-am retras la hotel". A doua zi, 19 decembrie, de la 9 la 14 - scrie inculpatul - "a fost program de vizite" la o intreprindere de autoturisme si la Muzeul Covoarelor persane, si s-a depus o coroana de flori la monumentul lui Komeyni. Precizeaza Ion Stoian: "L-am insotit in aceste vizite si nu am avut nici o discutie". Dupa-amiaza, Nicolae Ceausescu s-a intalnit cu unele personalitati iraniene si a avut un dialog intre patru ochi cu presedintele Iranului, Rasavjani. Ion Stoian s-a intalnit cu ministrul Afacerilor Externe.
SUBIECT NEIMPORTANT. Daca ar fi sa credem relatarii, lucruri prea importante nu s-au petrecut in aceasta calatorie. In orice caz, nu stim si nu cred ca vom sti vreodata daca Nicolae Ceausescu a tinut legatura cu tara, daca a fost informat corect si daca a ordonat ceva. Ion Stoian sustine ca nimic din vorbele si gesturile Conducatorului nu lasa sa se ghiceasca ingrijorarea fata de inceputul de incendiu de acasa. Din ce spune inculpatu
