Desigur ca si banii isi au importanta lor pentru unii. Dar mai importanta este perpetuarea spiritualitatii romanesti, a scolii romanesti si a credintei strabune, sub patronajul material dar, in primul rand spiritual al unui mare roman.Motto: "Cum sunt ce-am fost, voi fi ce sint"(Nichifor Crainic)

Oricat de aprinse ar fi dezbaterile parlamentare, oricat de atent si activ participi la ele, gandurile isi pastreaza o autonomie a lor.

Acum cateva zile, in tumultul sustinerilor juridice, istorice si politice despre tratate, despre proprietate, despre fapte devenite istorie dar si despre perspective si viitor, toate - desi contradictorii - de o aleasa tinuta parlamentara, mi-am aminitit de prima clasa primara. Sunt amintiri confuze despre o cladire asezata pe malul unui rau, un patrulater cenusiu si auster care inconjoara o curte ce mi se parea imensa. Nu-mi amintesc colegii sau invatatorul - sa ma ierte - , dar stiu ca la muzeul scolii se pastreaza vechi tablouri cu generatiile de absolventi ai liceului in care am identificat si fotografia tatalui meu, si a unchiului meu, si a multor membri ai familiei mele.

Nu cred ca ar fi interesat pe nimeni amintirile mele caci nu fac parte din categoria infatuatilor care traiesc cu convingerea ca banalitatea existentei noastre trebuie facuta publica daca scoala primei mele clase primare nu era in Oradea si nu se numea, asa cum se numeste si astazi, "Emanuil Gojdu". Iar gandul spre scoala mea si a tatalui meu s-a impletit cu dezbaterile din Camera Deputatilor privind aprobarea acordului de infiintare a unei fundatii romano-maghiare, "Emanuil Gojdu".

Desigur, ca este vorba de milioane, lei, dolari sau forinti, nu conteaza, tot milioane reprezinta aceasta mostenire pe care acordul semnat de primul ministru al guvernului Romaniei o cedeaza, fara ca sa aiba vreun drept asupra ei. De netagaduit, ca sunt in joc in