Fructe ale palmierului, curmalele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. In Sumer, Mesopotamia, curmalul era considerat un arbore sacru. In Biblie, el este simbolul celui drept, daruit cu binecuvântarea cerului. In Egipt, curmalele faceau parte din alimentatia cotidiana, iar arborele a servit la sculptarea coloanelor care simbolizau stâlpii pe care se sprijinea lumea. Valoarea energetica si savoarea deosebita au facut din curmale un aliment si, in acelasi timp, un medicament. In zonele in care curmala constituie un aliment de baza, in special in cele locuite de populatiile africane, cancerul si tumorile sunt rare, datorita faptului ca acest fruct este foarte bogat in magneziu. Cercetarile au evidentiat rolul preventiv al acestui oligoelement in bolile canceroase. Intre altele, magneziul tonifica muschii si intârzie imbatrânirea, evitând acumularea deseurilor alimentare; este recomandat in toate afectiunile nervilor - in nevrite si polinevrite. Cât despre actiunea sa benefica asupra prostatei si rinichilor, aceasta nu mai trebuie demonstrata. Alt oligoelement pe care curmala il contine din abundenta este fosforul, care permite buna functionare a celulei nervoase si calcifierea oaselor; este recomandat in nevroze si alte boli ale sistemului nervos, in nevrite si pentru refacerea organismului. Curmala contine si fier: 25 g de curmale pe zi sunt suficiente pentru a satisface nevoile de fier ale organismului. Astenicii vor intelege repede necesitatea de a consuma zilnic curmale. Alte componenente ale acestea, calciul, potasiul si cuprul, fac din curmala un aliment exceptional. Este, dupa cum se poate constata, un fruct mic, dar cu o mare putere energetica, dublata de virtuti de intinerire. Acest fruct „miraculos“ se recomanda anemicilor, celor extenuati, convalescentilor, copiilor, sportivilor, persoanelor cu decalcifieri, care sufera de demineralizari, persoanelor in