In locul unde te-ai astepta sa vezi un cartier rezidential, oameni ra-masi fara locuinte si-au ridicat bor-deie din carton si nailon. La marginea Bucurestiului, oamenii care nu mai au unde locui si-au facut un cartier al lor pe un teren valorand cat bugetul pe un an al Capitalei. Pe aceasta mina de aur, pentru care municipalitatea are planuri marete, teren de golf sau un parc urias, oamenii de pe Lacul Vacaresti traiesc de ani buni cu cateva mii de lei pe zi, obtinuti din vanzarea fierului vechi si a bidoanelor de bere.
Intr-o zi, cineva si-a aruncat cutia de carton a tele-vizorului cumparat in rate. Altcineva a venit si a luat-o de langa tomberon, a urcat-o in caruta si a dus-o pe un camp la marginea Bucurestiului. Cutia a devenit patutul lui Danut, un baietel de 2 ani, pe care mama il lasa "la aer" pe dealul de pe buza Lacului Vacaresti. Astfel, femeia isi poate vedea de gatit la foc si de spalatul vaselor.
CA IN REZERVATIE. Trei cosmelii de carton si celofan, ceva mai mari decat casuta lui Danut, se sprijina sfarsite de gardul de tabla care inconjoara suprafata uriasa a lacului. Doua martoage rumega langa dealurile de bidoane de suc si lemne pentru foc. La periferia cartierului improvizat, doar femeile si copiii sunt acasa, barbatii au plecat la munca, sa gaseasca fier.
Crezand ca suntem de la Primarie, una dintre femei spune ca ea nu sta aici si sa nu o "filmam" ca e rusine daca o vede lumea. Cealalta, tinerica, rade cu subinteles cand o aude si sta de vorba cu noi. E venita la Capitala cu mai multi rromi de la Oltenita acum vreo trei luni si n-a mers dincolo de gunoaiele din Vacaresti. De pe dealul unde il tine pe Danut in cutie vede Casa Poporului, dar n-a trecut niciodata de capatul tramvaiului 34, sa vada si ea Capitala.
Printre copiii de pe maidan, cu burtile goale si mucii pana in gura, o pustoaica de 11 ani se lipeste de aparat