Reporterii nostri, pe meridianele lumii. Primavara in Pakistan.
Saptamana trecuta, mi-a fost dat sa traiesc o experienta fabuloasa: am vizitat Pakistanul, impreuna cu un grup de jurnalisti straini, imbogatindu-ma in doar cateva zile cu atatea impresii, senzatii si emotii, cat sa imi ajunga pentru o viata. O tara tanara, cu o istorie de nici 60 de ani, saraca, dar extrem de frumoasa, Pakistanul imbina intr-un mod ciudat, dar armonios, cultura veche, de pe vremea mogulilor si maharajahilor, cu urme ale colonialismului britanic si cu accente ale lumii moderne. Un amalgam fascinant de traditii bogate, culori aprinse, zgomote asurzitoare, mirosuri si gusturi patrunzatoare.
La granita cu India
Am aterizat la Lahore, al doilea oras ca marime al tarii, cu peste 8 milioane de locuitori, fosta capitala a Imperiului Mogul, in urma cu cateva sute de ani. Suntem in inima Punjabului, una dintre cele mai vaste si dens populate regiuni ale tarii, la doar cativa zeci de kilometri de granita cu India. In 1947, dupa ce britanicii au parasit subcontinentul asiatic, imensul teritoriu al fostei colonii s-a impartit intre Pakistanul musulman si India hindusa. A avut atunci loc cea mai mare migratie din istoria omenirii, 15 milioane de oameni trecand noua granita dintr-un stat intr-altul. Cele doua tari - ambele puteri nucleare - au ramas de atunci in relatii tensionate, conflictul cel mai aprins fiind cel din nord, din zona Kashmirului. Cu toate acestea, la Wagha, in fiecare seara, la apusul soarelui, are loc schimbarea garzii - un spectacol unic, la care participa sute de oameni, de fiecare parte a granitei. Vin cu totii, din satele si orasele din apropiere, sa vada cum soldatii pakistanezi si cei indieni isi iau rand pe rand elan si se apropie tantosi unii de altii, intr-o coregrafie identica de pauni artagosi. Cu pasi exagerat de mari, cu miscari faloas
