CE-AR FI DAC-AR MAI FI Ne iubim artistii, ca doar d-aia mergem la teatru. Ne iubim politicienii, ca doar d-aia-i votam. Dar daca actorul devine politician, ce faci?
Domnuâ ministru, reluati cu doua replici mai sus!", spune domnul senator din sala. Doamna deputat ofteaza. E deja doua jumaâ si are sedinta la comisia de cultura. E abia la primul mandat, saraca. Dar domnul ministru are chef de repetitii. Mesajele le preia secretara si oricum si-a luat zi libera din guvern, ca diseara e la un summit pe probleme de integrare. Adica mananca gratis, bea moca si cauta sponsori pentru piesa. Domnul senator e mai linistit. I-a dat cartela lui autorului, coleg vechi de Camera, de pe vremea CPUN-ului, ca sa voteze la doua tambale. A avut de semnat un teanc de documente. Asa ca si-a luat un asistent de la organizatia de tineret. Daca-i cuminte, il propune procuror! Orice asemanare cu personaje sau situatii reale este absolut voita si deloc intamplatoare!
CU OISEA-N BARD. Vorba "actorii de pe scena politica" a devenit atat de des folosita, incat te intrebi daca nu cumva e si adevarata. Mergand pe principiul (parafrazand un greu!) ca "politica e o curva, iar ei actorii care ne joaca", s-ar parea ca da! Un circ! De fapt, gresesc! Ca ei sunt ai mai mari actori pe care i-a dat tara asta, e clar, dar nu pot sa spun ca politica romaneasca e un circ! As jigni o arta care n-are nici o vina. Avem jongleri, scamatori, avem si clovni, iar menajeria e plina de hiene deghizate in canisi care fac sluj. Dar destul cu metaforele. Eu sper. Speranta e cea mai frumoasa amanta a mea, cum zicea un amic. La cati actori, regizori, poeti, prozatori, epigramisti, dar si zmangalitori de usi de closete publice vezi in politica, daca ma apuc eu de scris haiku-uri, ajung pesedinte intr-o saptamana! Si, chiar asa! Ce-ntorsatura de lucruri... Daca pe vremuri luai "Cantarea Romaniei" cu "Mandra-i
