Un politician al coalitiei majoritare s-a trezit vorbind in fata unor colege de partid.
Le-a indemnat sa nu treaca prin asternuturile sefilor pentru a face cariera. Nu stim cum a reactionat sala. Insul, barbat nu-i putem zice, nu a fost alungat cu oua si rosii. Urmarea o stiti. Femeile nominalizate vor sa ceara socoteala la partid si isi pun problema sa-l dea in judecata. Scandaloasele declaratii n-au starnit proteste ca in tari civilizate care, chipurile, ne sunt model.
Cand e vorba de femei, scena noastra politica este aproape pustie. Partidele prefera sa puna pe listele electorale dinozauri numai buni de dus la muzeu. Acelasi peisaj si pe scena sociala. Putine sunt femeile care se incumeta sa intre in jungla de afaceri a barbatilor. Le-ar trebui tenacitate, imaginatie, idei si pumni de campion sa faca fata concurentilor masculi.
Femeile care fac politica in Romania vorbesc o limba mai buna si mai bogata decat colegii lor. Sunt mai consecvente in decizii, mai intransigente cand e vorba de morala. Sunt talentate in treburi practice si imaginative in decizii. Politicienii au competitori de clasa in randul femeilor. O spun chiar ei. Printre dinti. Femeile au recuperat onoarea pierduta a barbatilor rataciti prin meandrele concretului politic.
Insa imaginea femeii care razbeste in viata doar daca trece prin patul sefului are radacini adanci la noi. Multi alatura femeia unor minoritati sociale, rasiale, sexuale, cu ideea ca egalitatea de sanse intre sexe ar fi o prejudecata de care trebuie sa ne vindecam. In viata de zi cu zi, dupa cum spun statisticile, femeii i s-a rezervat rolul de matroana care sta pe vatra casei, creste o liota de copii, are grija de ei si de acareturi. Este legata de glie. Daca face un pas in afara poiatei, il face in urma barbatului. Stipulate in Constitutie si invocate peste tot, drepturile femeii sunt mai minione si ma
