MOSTENIREA SI MOSTENITORII Intalnirea cu Aurel Miheles si Gheorghe Naghi a fost un festin al comunicarii, pe un subiect grav: efigia unui mare actor.
Trei dintre filmele care au consacrat geniul actoricesc al lui Grigore Vasiliu Birlic au fost "Doua lozuri" (1957), "D-ale Carnavalului" (1958) si "Telegrame" (1959). Toate trei au fost regizate de tandemul Aurel Miheles si Gheorghe Naghi, care au raspuns cu bucurie "somatiei" de a-l evoca pe Birlic. Discutia cu ei a fost directa, colocviala, cu mici piscaturi ironice printre amintiri fabuloase. Aproape un cadru de film cu dialoguri in priza directa.
Pariurile
Imaginea lui Grigore Vasiliu Birlic se inchega vie si hatra din intamplari si vorbe despre oameni care nu mai sunt. Regizorii vorbeau despre ei ca si cand ar fi fost vii si prezenti.
Aurel Miheles (aratandu-i lui Gheorghe Naghi o poza din care nu mai recunostea toate personajele): Gigi, asta cine e, mai tii minte?
Gheorghe Naghi: Credeam ca numai pe mine ma lasa memoria... E Vasilica Tastaman, nu vezi cum tine picioarele?
A.M.: Ai dreptate. Unele amanunte se mai uita...
G.N.: (revenind brusc la subiect): Ne-a criticat multa lume. Ca de ce i-am luat noi pe Birlic si pe Giugaru. Pai pe cine sa iei? Astia erau monstri sacri. Il visau pe Caragiale. Daca-i trezeai noaptea din somn, ti-l spuneau pe dinafara.
G.N.: Birlic a tinut foarte mult sa ajunga artist al poporului si sa mentionam asta pe generic si pe afis.
A.M.: Stiti ce insemna artist al poporului pe vremea aia? 600 de lei ziua de filmare. Noi aveam salariul de 720 de lei pe luna...
MOSTENIREA SI MOSTENITORII Intalnirea cu Aurel Miheles si Gheorghe Naghi a fost un festin al comunicarii, pe un subiect grav: efigia unui mare actor.
Trei dintre filmele care au consacrat geniul actoricesc al lui Grigore Vasiliu Birlic au fost "Doua lozuri" (1957), "
