FALTICENI, CU PATRU MUZEE Am ajuns la Falticeni primavara. Stop. Am plecat a doua zi, iarna. Stop. Si da-i si ninge, si da-i si ninge. Stop. Ninsoare de decembrie in luna lui martie. Stop.
A fost ca o poveste de Ion Creanga, povestita de Mihail Sadoveanu, dramatizata de I.L. Caragiale si jucata de Grigore Vasiliu-Birlic. Toti trei au ramas definitiv, intr-un fel sau altul, in memoria oraselului-muzeu Falticeni. Fusesem sa-i dau de urma lui Birlic si am vazut ca nu era singur pe acolo. Din Falticeni au fost si Nicolae Beldiceanu, Jules Cazaban, Matei Millo, Eugen si Horia Lovinescu, Mihai Gafita, Constantin Ciopraga, Artur Gorovei, Aurel Baesu, Mihai Bacescu, Ion Irimescu.
LA RASCRUCE DE ANOTIMPURI. Am ajuns in Falticeni pe la 10 seara, intr-o zi de miercuri. Seara obisnuita de martie. Hotelul Polaris ne-a gazduit cu ospitalitate cuviincioasa de provincie. Nimic nu prevedea rasturnarea de anotimpuri de a doua zi. Falticeniul, cum aveam sa aflam, este un oras cu 30.000 de locuitori, 30 de biserici si patru muzee. Dar fara spital si fara Casa de Cultura. Primarul Vasile Tofan, un liberal de treaba, face eforturi supraomenesti sa intretina muzeele si sa demareze constructia spitalului. Ne-am trezit dimineata cu grija lucrului pe care-l aveam de facut. Incepuse o ploaie mocaneasca. Ca sa-si salveze palaria - total nepotrivita pentru asemenea vreme - , partenera mea de aventura, Ioana Bogdan, m-a luat cu ea in targ sa-si cumpere umbrela. Ne-a fost foarte folositoare, dar nu pentru ce ne pregatiseram. Dupa ce am facut turul muzeelor, ne-am trezit in plina iarna. Ningea bezmetic, cu fulgi uriasi ca niste bulgari de zapada. Falticeniul ne pregatise un protocol pe cinste. Uneltise cu cerul sa nu mai vrem sa plecam. Senzatia stranie de timp oprit in loc ne-a urmarit pana la plecare.
NEDREPTATE. Am trecut mai intai pe la casa domnului Sadoveanu, de pe Strada Io
