(Foto: )
La poarta societatii romano-australiene Transgold, „pichete de oameni ai muncii" striga din toti rarunchii: „Hotii! Hotii!" E presa de fata. Numai ca miza este cu totul alta decat cea clamata la poarta „uzinei de aur". Urmeaza ultimul act in cea mai mare afacere din Maramures: afacerea „Aurul".
Afacerea „Aurul" a fost mediatizata indeosebi dupa accidentul ecologic din anul 2000, pana atunci existand doar tentative de a deslusi itele incurcate ale ghemului de aur al celei mai mari afaceri din nordul tarii. Acum, Transgold e doar o corabie naufragiata, parasita de investitorii australieni, iar partea romana pare a nu sti ce sa faca cu „uzina de aur".
Sursele din sistem sustin ca membrii marcanti din cercurile de influenta ale mineritului maramuresean au intrat deja in alerta maxima. Ne aflam in fata ultimului act dintr-o piesa economico-financiara care s-a jucat timp de aproape 15 ani cu succes si cu „casa inchisa".
Daca asezam in balanta si faptul ca un alt obiectiv economic de importanta nationala, Combinatul Phoenix, a fost pus pe butuci printr-o privatizare controversata, avem tabloul complet al unei ecuatii de… aur. Urmeaza istoricul afacerii Transgold si noutatile legate de fosta societate romano-australiana.
O istorie aurita Activitatea miniera si metalurgica din nordul tarii a lasat in urma mari cantitati de steril (conform expertizelor, steril sarac in metale nobile si rare) care au fost depozitate in trei mari iazuri de decantare: iazul Sasar (4,43 milioane de tone steril - cu un continut extractibil de aur de 0,6 g/tona), iazul Flotatia Centrala (10,5 milioane tone - continut extractibil de 0,48 g/tona) si iazul Aurul (8,5 milioane de tone - cu 0,3 g/tona, aur extractibil). Iazul Sasar a fost deja „co