La 16 ani dupa revolutie, organizatiile sindicale invart afaceri de sute de milioane de euro.
O mare centrala sindicala este in negocieri avansate pentru achizitia unui cotidian.
Organizatia are si actiuni la o banca. Un cartel sindical detine actiuni la o companie de tichete de masa. Alte sindicate controleaza afaceri in domeniul energetic, au spatii comerciale, dar vaneaza si alte oportunitati. Campion al businessului este un sindicat de marime medie, care a investit masiv in media, banci si asigurari.
Puterea nu se mai masoara astazi in mii de capete de sindicalisti gata sa se reverse in strada cand megafonul sefului o cere. Influenta unori lideri e data acum de conturile bancare ale organizatiilor si de cercurile de afaceri in care acestia au reusit sa penetreze.
Sindicalistii de azi nu mai cutreiera strazile urland la megafoane. Au invatat ca dreptatea si solutiile cele mai bune se castiga atunci cand cauzele sunt pledate de cei mai buni specia-listi. Ca, de multe ori, lobby-ul facut pentru adoptarea unei legi sau pentru blocarea unei initiative neconvenabile este mult mai eficace decat o greva pe termen nelimitat.
Liderii de sindicat nu mai agita cheia franceza in fata multimilor infierbantate de discursul limitat de un vocabular exersat in scoala de meserii.
Sefii sindicatelor poarta azi cu naturalete costume de sute de dolari, miros a parfum fin frantuzesc, vorbesc limbi straine, cutreiera lumea, cocheteaza cu politica si au armate de consilieri bine platiti, capabili sa inteleaga dintr-o privire toate chichitele unui text de lege si sa plaseze banii sindicatului in afaceri profitabile. Dar pentru toate acestea este nevoie de bani. Cotizatiile membrilor nu mai reprezinta acum mare lucru.
„Noi ne-am creat, la sfarsitul anului 1991, pe propriile picioare, cu o cotizatie de 2
