Tinerii care nu au cunoscut comunismul vor fi mai buni decat "golanii" Pietei Universitatii?

Povestea "cetateanului cu numarul 23 de milioane", publicata sambata de EVZ, are intelesuri mai profunde decat s-ar putea crede la prima vedere. Pe scurt, istoria suna cam asa: in decembrie 1987 se nastea, in Bucuresti, Elena-Ioana Nastase, cel de-al patrulea copil al unei familii modeste de muncitori.

Aparatul propagandistic a desemnat nou-nascutul drept "cetateanul Romaniei cu numarul 23 de milioane". Important este insa faptul ca, pentru familia Nastase, venirea pe lume a fetitei a insemnat o schimbare importanta. Numele Elena a fost impus de conducerea de partid, iar familia a primit un apartament cu patru camere in locul garsonierei pe care o ocupa pana la fericitul eveniment.

Insa, dupa doi ani, situatia s-a schimbat fundamental in Romania, si familia Nastase a impartasit soarta a milioane si milioane de familii din Romania in tranzitie. A trebuit sa se descurce si, cum-necum, reuseste s-o scoata la capat. Fotografiile ne-o infatiseaza pe Elena-Ioana ca pe o fata frumoasa. Interviul ne-o arata profunda si sensibila.

Dar ne mai arata ceva: o detasare, daca nu chiar ruptura, de viata publica. Ar vrea sa urmeze Dreptul sau Jurnalistica, fara sa stie exact ce va face dupa aceea. Nu va vota, pentru ca i se pare ca votul ei, amestecat printre alte cateva milioane, nu are valoare.

Portretul "cetateanului cu numarul 23 de milioane" ne aminteste ca, in Romania, incepe sa se afirme o noua generatie, care nu a cunoscut comunismul. Dar care a cunoscut coruptia, care a deschis ochii intr-o tara marcata de prapastia de tip sud-american, intre o patura subtire de imbogatiti si masa de saraci.

A fost educata intr-o perioada in care reperele s-au prabusit, in care scoala s-a adancit in criza, in care falsele valori a