E de-ajuns sa se declanseze procedura de realegere a unui idealist CNSAS, pentru ca, brusc, sa fim conectati la ceva de la care credeam, ingerasii de noi, ca ne-am deconectat definitiv. Periodic, ni se reaminteste ca a existat cindva, in zorii imperiului rosu, Feliks Edmundovici Dzerjinski, bratul inarmat al partidului. Acest ni e pe cit de impersonal, pe atit de nelinistitor in efectele lui subconstiente, iata, neperimate. E de-ajuns sa se declanseze procedura de realegere a unui idealist CNSAS, pentru ca, brusc, sa fim conectati la ceva de la care credeam, ingerasii de noi, ca ne-am deconectat definitiv. E adevarat ca viata merge, oricum, inainte, iar prioritatile unui stat de abia destins din totalitarism si implicat punctual intr-un scenariu european de anvergura sint cele la ordinea zilei, presantele, practicile, gravele. Nu naivele. Cele resuscitate din cind in cind de o societate civila nici prea eficienta, dar nici anihilata de cei ce-ar dori-o, cu sirg, asa. Iarasi adevarat, cei ce dinamizeaza acum procesul oricum complicat al acordarii mecanismului national la actualul tonus european au destule motive sa priveasca condescendent la fleacuri cum ar fi efectele intirziate ale politiei politice asupra structurilor esentiale ale statului. Un fin ironist - acum decazut mai din toate - gasise si expresia plastica aplicata pe fruntea celor ce rontaiau kilometrii de dosare ale Securitatii. Perdantul de- acum Nastase stie el ce stia despre subiect si nu e de mirare ca succesorii lui - nu neaparat din acelasi partid - si-au insusit cu brio cinismul predecesorului, ca fiind unul, evident, operant. Iata insa ca realismul acesta, pragmatismul grabit in a se achita de presiunile agendei zilnice nu are si linistea dupa care tinjeste. Declicul realegerii Colegiului CNSAS produce dintr-odata seismul la care cei calarind acum pe cai albi nu se mai asteptau. Iesit din sedinta