Kadima Alegerile parlamentare de la 29 mar­tie au avut loc in contextul unei in­­lan­tuiri de premiere in viata politica is­rae­liana. Prima si cea mai importanta a fost gestul premierului Ariel Sharon, care, pe fundalul neacceptarii de catre pro­priul partid a planului sau de retragere uni­laterala din Fasia Gaza, l-a parasit si si-a format propriul sau partid politic, Ka­dima (Inainte), care reuneste o serie de personalitati de marca atat din Likud - principalii ministrii ai lui Sharon -, dar si din Partidul Muncii, printre care cea mai proeminenta personalitate este Simon Pe­res. Este complet inedit ca un premier in functie sa-si paraseasca partidul si sa for­me­ze altul. Actul lui Sharon reuseste, in opinia pu­blica, sa consolideze un sentiment de incredere in noua formatiune, fapt oglin­dit de sondaje. Sharon, cu un bun instinct politic, a realizat ca retragerea din teritoriile ocupate este aprobata de ma­joritatea populatiei Israelului. Fireste, ca­risma personala a batranului general con­solida acest trend politic. Incurajat de aceste semnale clare de sprijin, ce-i drept bruiate de agresivitatea galagioasa a adversarilor, el a initiat procesul de di­zol­va­re a parlamentului, in care politica sa nu avea majoritate, si a fixat noi alegeri. In timpul acestui proces, Sharon s-a imbolnavit grav - in prezent se afla in­­tr-o­ coma prelungita - si a parasit sce­na politica. Din nou o premiera, ca seful gu­ver­nului sa fie practic indisponibil in timpul campaniei electorale. Disparitia liderului nu a slabit noua formatiune politica, con­du­cerea a fost preluata, din mers, de Ehud Olmert (60), un om politic versat, cu o vechime de aproape 30 de ani, ca de­putat si ministru, in politica israeliana. Sta­rea grava a lui Sharon a creat in opinia pu­blica o stare emotionala pozitiva fata de noul partid si noul lider. Kadima se prezenta ca un cadru in care se regaseau oamen