Intrebarea pe care Traian Basescu i-a pus-o in campania electorala lui Adrian Nastase incepe sa ne urmareasca si sa il urmareasca si pe el. Cu atit mai mult cu cit presedintele Romaniei insusi a fost acela care ne-a atras atentia cit e de riscant sa avem un presedinte-papusa.
Acest articol este o comanda politica. Una venita chiar de la Traian Basescu. El a fost acela care, intr-un moment de inspiratie magistrala in campania electorala, ne-a comandat sa ne intrebam, la modul serios, daca un lider politic este santajabil si daca, avind dubii sa raspundem negativ unei asemenea intrebari, e bine sa ii dam acestuia credit.
Intrebarea despre santajabilitatea unui mare lider politic a fost amortita dupa inceputul mandatului de presedinte al lui Traian Basescu.
Dupa forcing-ul din primele luni ale mandatului acestuia, se parea ca avem un presedinte care stie exact unde sint punctele nevralgice, care e constient ca multe schimbari - in zone-cheie - sint inevitabile si urgente, care e dispus sa joace dupa partituri transparente si populare si nu dupa scenarii obscure.
Remarcabil din perspectiva potentialului actoricesc pe care il solicita functia suprema in stat, Traian Basescu a facut in fiecare zi ceea ce stie sa faca. A afirmat buna dispozitie, fermitatea, vizionarismul, autoritatea; s-a afisat ca un diagnostician de exceptie, ca un chirurg cu mina sigura, ca un purtator de solutii.
In chip paradoxal, insa, desi a urmat rutina zilnica a fisei postului, Traian Basescu de acum este vizibil, ba chiar radical diferit de cel care era acum un an. Aparent, e un miracol, dar rezolvarea metafizica a problemei nu limpezeste aceasta spectaculoasa metamorfoza.
Semnele schimbarii nu au fost vizibile, dar, in ciuda acestei absente, schimbarea pare ca s-a produs.
Mai intii limbajul: de la discursul direct s
